Displazia de dezvoltare a șoldului se definește ca un defect de dezvoltare a structurilor osoase și cartilaginoase ce compun articulația șoldului.

Diagnosticul este stabilit de către medicul ortoped pediatru, în primele luni de viață (de preferat în intervalul 2-6 săptămâni), în urma efectuării unei examinări clinice riguroase și a unei ecografii de șold.

Ecografia de șold este considerată standardul de aur în diagnosticarea precoce a displaziei pentru că este o metodă foarte precisă, standardizată, neinvazivă, complet nedureroasă, neiradiantă pentru copil, care poate fi efectuată ori de câte ori este nevoie.

drmax.ro/

Ecografia de șold se efectuează de către medicul ortoped pediatru utilizând un suport special care va menține sugarul așezat pe o parte, alternativ, permițând mamei să fie în imediata vecinătate a acestuia. Se aplică un gel pe pielea copilului în zona articulației șoldului, apoi se examinează cu ajutorul unei sonde special dedicate acestui tip de investigație. Investigația nu ar trebui să dureze mai mult de 5 minute pe fiecare parte.

În urma ecografiei se obțin niște imagini standard, ce ar trebui să includă obligatoriu anumite elemente specifice unei ecografii corect efectuate. Ulterior, cu un soft dedicat explorărilor pediatrice, se vor efectua anumite măsurători specifice ale căror valori pot stabili diagnosticul de displazie de dezvoltare a șoldului.

În displaziile mai puțin severe, copilul va avea o evoluție favorabilă în cele mai multe cazuri, dar poate avea un risc crescut ca pe parcursul vieții să prezinte dureri locale datorate unei biomecanici imperfecte a articulației șoldului. Aceste simptome se pot agrava brusc la fete în timpul sarcinii și după o eventuală naștere naturală.

În displaziile severe, copilul va avea un mers întârziat, vicios (acesta fiind șchiopătat), dificil, ce poate fi însoțit de sensibilitate dureroasă. Poate prezenta osteonecroză de cap femural, scurtare marcantă a membrului pelvin afectat, afectare secundară a articulației genunchiului, a coloanei (scolioză). Astfel, probabilitatea de a avea nevoie de o proteză de șold la o vârstă mult mai mică decât cea normală crește foarte mult.

 Tratamentul conservator este recomandat pentru displaziile ușoare și constă în simpla evitare a oricăror forme de înfășat (se va evita menținerea sugarului cu picioarele apropiate, în adducție), purtarea a doi pamperși și repetarea ecografiei de șold la vârsta de 3 luni.

Tratamentul ortopedic este recomandat în cazul displaziilor medii și constă în imobilizarea sugarului în orteze de abducție specifice (ex: Dr. Bernau, ham Pavlik) sau imobilizarea în aparate ghipsate.

Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul displaziilor severe, al celor nediagnosticate la timp sau al celor ce nu răspund favorabil la tratamentul ortopedic. Se va practica reducerea deschisă a luxației cu refacerea capsulei articulare, osteotomie de bazin, osteotomie de varizare, derotare, scurtare a femurului, tenotomie de adductori. Toate aceste intervenții vor fi urmate de imobilizări ghipsate, perioade lungi de recuperare, kinetoterapie.

Diagnosticul și tratamentul corect al displaziei de dezvoltare a șoldului la o vârstă cât mai mică sunt extrem de importante. Pentru programarea unei consultații de Ortopedie pediatrică, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.