România continuă să dețină un record sumbru în sistemul de sănătate european: decalajul uriaș dintre momentul în care un medicament inovator primește undă verde de la Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) și momentul în care acesta ajunge, în mod compensat, pe rețetele pacienților români. În medie, un bolnav din România așteaptă peste 1.000 de zile – adică aproximativ 3 ani – pentru a avea acces la terapii vitale care în alte state UE sunt disponibile în doar câteva luni.
Această realitate plasează țara noastră pe ultimele locuri în clasamentele europene de profil, generând discrepanțe majore între șansele de supraviețuire ale unui pacient din vestul Europei și ale unuia din România, în special în domenii critice precum oncologia, bolile rare sau neurologia.
Unde se blochează circuitul medicamentelor?
Drumul unui tratament revoluționar de la laboratoarele de cercetare până în farmaciile din România este fragmentat de blocaje birocratice și financiare structurale. Principalele cauze ale acestei lungi așteptări includ:
-
Evaluarea Tehnologiilor Medicale (HTA) greoaie: Procesul intern de analiză și evaluare a dosarelor depuse de producători durează nepermis de mult, din cauza capacității administrative reduse și a criteriilor rigide.
-
Negocierile bugetare prelungite: Încheierea contractelor de tip cost-volum sau cost-volum-rezultat între Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și companiile farmaceutice se transformă adesea în blocaje financiare. Statul încearcă să amâne momentul decontării din cauza constrângerilor bugetare.
-
Actualizarea rară a Listei de Medicamente Compensate: Listele oficiale nu sunt actualizate într-un ritm dinamic, adaptat progresului medical mondial, ci în valuri mari, adesea la presiunea asociațiilor de pacienți.
Impactul direct asupra pacienților și sistemului
Pentru mulți pacienți diagnosticați cu afecțiuni severe, timpul nu este o resursă, ci o condamnare. Întârzierea de 3 ani înseamnă că mulți dintre ei pierd fereastra optimă de tratament.
Tragedia din spatele cifrelor: În timp ce în state precum Germania sau Austria terapiile noi intră în sistemul de compensare în mai puțin de 150 de zile de la aprobarea EMA, românii sunt obligați fie să aștepte ani de zile, fie să încerce să obțină medicamentele prin procese în instanță (ordonanțe președințiale), fie să își finanțeze singuri tratamente de mii de euro pe lună.
Mai mult, această amânare nu aduce economii reale pe termen lung sistemului de stat. Lipsa unor tratamente eficiente în faze incipiente duce la spitalizări repetate, complicații costisitoare și incapacitate de muncă, punând o presiune financiară și mai mare pe bugetul de asigurări de sănătate.
Ce soluții propun experții din industrie?
Pentru a reduce acest decalaj de la 3 ani la o durată rezonabilă, asociațiile producătorilor de medicamente și experții în politici de sănătate propun o reformă profundă a mecanismelor actuale:
-
Digitalizarea și debirocratizarea procesului de evaluare: Implementarea unor fluxuri de lucru rapide și predictibile pentru dosarele medicale.
-
Finanțare dedicată pentru inovație: Crearea unui fond specific, separat de bugetul general al CNAS, destinat exclusiv introducerii rapide a moleculelor de ultimă generație.
-
Modele flexibile de contractare: Adoptarea unor acorduri bazate pe rezultate clinice reale (statul plătește doar dacă tratamentul dă roade în rândul pacienților), reducând astfel riscul financiar inițial pentru bugetul public.
Fără o voință politică clară și o resetare a modului în care este privită inovația medicală – nu ca o cheltuială, ci ca o investiție în viață – România riscă să își lase cetățenii izolați la periferia medicinei moderne.
